Un interviu deosebit cu Dan Puric. Recomand vizionarea completa.

Curcubeu TV isi face mare lansare, mare… cand?! cum cand? 21 iulie, in Piata Universitatii pe colt acolo…

Va fi voie buna, cum scrie si pe afis, muzica: Rain District, Pistol cu Capse, Vladimir, Bucharest Dubstep Crew, Chester, Perfect Zero for Infinity, Raparta si Ok Kids. Ba, da… Muzica super tare …

Va asteptam aici sa ne distram impreuna.

Si din pacate, da, atat scriu acum pe blog, curcubeul mancandu-mi 3/4 din viata. Deci pentru actualizari in privinta mea… va astept la Universitate pe 21 iulie de la ora 18.

Pace!

Eu am invatat si invat inca de la aceste minunate surse de iubire si intelepciune. Oricum, un scurt metraj genial. Enjoy:

Frate, da… asta e chiar bine.. Sunt baieti buni aveti grija de ei, ca ar putea fi salvarea noastra pe viitor. Una peste alta, am dat peste o imagine care infatiseaza pagina gaozara cancan.ro

Haaai baietiii!

Si cum spune proverbu’: ‘Cine nu are un hacker, sa-si cumpere!‘

Ei, ne-am intors, incercam sa ne reacomodam cu cacatul de oras, dar care sunt concluziile? Un festival ok, linistit, prea linistit dupa mine. Totusi, cum ii zic eu, a fost festivalul ciudato-trist. Ciudat pentru ca foia militia pe acolo, inofensivi ce-i drept, dar uniforma iti disturba karma  … trist pentru ca nu a fost agiatie asa cum asteptam .. sau poate doar eu vroiam asta …

Cat despre alte probleme de sinucidere… ce pot sa zic… nasol ca s-a carat asa baiatul ala… sincere pareri de rau familiei… asta e … avem fiecare momentele de slabiciune …Sunt sigur ca acum regreta minutul ala de tampenie …

Celelalte povesti va las sa le ‘gustati’ de la protv, antena sau alte cacaturi din astea de spala pe creier natiunea.

In continuare citez Sharshitorul:

Vineri seara, mai bine zis noaptea pe la 3 si jumatate am ajuns si noi in locul plin de psihopati de la Schela, Tg. Jiu.

Am parcat masina la marginea unei paduri, dupa ce am mers o buna bucata pe un drum forestier, si ne-am minunat. Nu se vedea locul cu festivalul…dar se auzea muzica din padure. O combinatie de muzica electronica, trance psihedelic, muzica ambientala si de relaxare. Nimic demonic, nimic satanic dar totusi bizar. O prima impresie mai mult decat placuta.

Am luat-o la picior prin padure pana am dat de primele semne de viata: o scena amenajata in padure, printre copaci. Panze atarnate deasupra scenei intre copaci, becuri prin copaci, joc de lumini si muzica propice unei astfel de scene. Am zabovit un pic si am purces mai departe catre alte scene si alte peisaje ciudate create de sufletul omului in padurea aia. Spun create de sufletul omului pentru ca acolo e nevoie de mai mult decat doar maini pentru a face padurea sa arate atat de special.

Oameni linistiti stau peste tot…prin padure asezati pe frunze, in iarba din luminisul de langa padure, langa un foc facut in fata uneia dintre scene. Se danseaza.

A fost o senzatie incredibila, mai ales ca nu stiam cum arata de fapt zona. Noi nu vedeam decat lumini si umbre, toate fiind acompaniate de muzica. Noi am ajuns acolo dupa o zi plina si un drum lung asa ca n-am rezistat prea mult si ne-am retras catre masina. Am gandit noi ca e mai simplu sa dormim in dulapul prietenului meu decat sa ne invingem lenea monumentala si sa instalam cortul. Zis si facut…deci somn.

A doua zi a fost zi de odihna, mai pe iarba, mai pe frunze, mai la soare, mai la umbra. Am savurat cate un ceai negru cu lapte, am baut cate o bere. Umblam cu un bat dupa mine prin padure cand pe langa mine trece un caine. Si se uita cainele la batul meu si cu o miscare atat de categorica si plina de siguranta il ia in gura si pleaca cu el. Nu-mi vine sa cred…stau si ma uit la el cum se departeaza glorios cu batul in gura. Prietenul meu imaginar rade de mine, prietenul meu posesor de dulap rade mine…si eu ma simt confuz in urma acestei deposedari. Cu mandrie cainele isi plimba captura. Imi imparte toiagul cu un alt caine si se departeaza amandoi.

Gandalf a fost deposedat de toiag. Absolut genial. A fost o scena care parca s-a derulat cu incetinitorul si a tinut o vesnicie. Pacat ca s-a terminat prea repede. Am vrut sa asmut elfii si caprioarele asupra vrajmasului, dar am ajuns la unica concluzie posibila…merita sa plimbe toiagul meu!

A urmat inca o seara mirifica, inconjurati de muzica de Chill Out, ne-am simtit bine fara sa facem nimic aparte. Pur si simplu locul acela iti dadea o senzatie de bine.

A doua zi de dimineata iesim si noi din masina si ne uitam cu spaima la felul in care arata dormitorul/dulapul nostru! ) Haos maxim! Ne intalnim cu un prieten si aflam motivul pentru care nu se mai aude muzica….un tanar s-a sinucis in noaptea trecuta.

Si aici ajungem la imbecilitatea absoluta a lumii in care traim. Lume in care inghitim orice ni se spune, cata vreme vine din cacatul ala de cutie care se numeste televizor. Si evident ca aia nu gandeste singura si ajungem la ratatii aia care decid ce si cum se difuzeaza o stire catre cei care stau si infuleca mici cu mustar in fotoliile lor de acasa.

Pai stimate ProTV si stimati jurnalisti care ati avut placerea sa realizati acest reportaj: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/moarte-in-tabara-psihedelica-de-la-schela-un-tanar-a-fost-gasit-spanzurat.html pot sa va intreb un lucru banal? Ce pastele mamii voastre e aia Comunitatea Psihedelica din Romania? Care-i tuta-mult-prea-crestina sau dobitocul-mult-prea-plin-de-el care a scornit aberatia asta? Voi faceti parte din Comunitatea Imbecililor din Romania?

Intr-adevar, faptul in sine – moartea acelui tanar – e mai mult decat regretabil si nu pot face altceva decat sa transmit condoleante familiei, insa in ceea ce priveste profesionalismul celor de la ProTV…hai sictir!

Cum naiba poti sa iesi si sa spui pe un post de televiziune ca “Se asculta numai muzica psihedelica care te duce in stare de transa daca o dansezi.” Cum cacat sa te duca in stare de transa? Voi, reporterii pielii, voi intrati in stare de transa cand ascultati manele voastre preferate? Ceea ce am ascultat noi acolo e doar un alt gen de muzica.
Acei 1000 de oameni au reusit sa se inteleaga perfect timp de cateva zile si au reusit sa pastreze curat in jurul lor, in asa fel incat sa se mai poata bucura si altii de acel colt de natura!

Ce tabara secreta e aia care are site public??? Chiar trebuie sa vina cineva sa va biciuie pana reusiti sa invatati DEX-ul ca pe “tatal nostru” si sa invatati semnificatia cuvantului “Secret”? Ce tabara psihedelica? A fost doar un festival de muzica si nimic altceva. Un festival pentru cei care sunt dezgustati de manele si de cei care le asculta sau de imbulzeala din Vama. Un festival pentru oameni calmi, pasnici si iubitori de natura.

Dar stiti care e ironia? In tot ceea ce am scris pana acum am mintit. De fapt acolo am organizat batai cu cutite, am sacrificat capre pe altare facute din oasele strabunilor nostri. Am ars pe rug muritori care au ajuns din greseala in acel loc. Am fredonat la unison cantece satanice si am baut sange din causul de palme al virginelor.

Stati voi dracu’ acolo unde se mananca mici si se asculta manele. Acolo sunteti in siguranta! Transa indusa de muzica psihedelica va poate face sa innebuniti si ratati Raiul ala la care tineti toti atat de mult. Sunteti mai in siguranta in fotoliile voastre patate de mustar si pline de seminte, acolo unde nu puteti face altceva decat sa judecati fara sa cunoasteti!

Hai sictir natiune! Eu ma intorc in padure!

Un articol care mi-a ‘spus’ gandurile in mare parte. Asta e motivul pentru care nu m-am ostenit sa-l rescriu.

Cat despre catelul care i-a furat toiagul lui Gandalf, era o ea si o chema Maya. Voi o stiti, iar pentru a vedea fotografiile de la Rebirth, click-click Nu, o singura data e de ajuns. Da, chiar in tabara de satanisti din padure! Incredibil, aceste imagini dezvaluie actele de cruzime … bla bla bla…. Pace!

Am schimbat numele domeniului, am schimbat ‘look-ul’, am schimbat serverul… Si cam atat .. In rest am ramas tot io … Aproape …

Nu am mai intrat aici pentru ca am fost tinut ocupat in ultimul timp … Pai de la ultimul articol sa zic asa, am facut aia, aia si aia… Mai exact ascultati Shole Radio, care e momentan in teste, dar este un radio cu totul altfel; muzica ok, emisiuni caterinca si oameni tari. A aparut de asemenea tutuneanu.com, galeria foto a unui prieten, care vrea sa exprime, nu-i asa, si lumina folosita da o senzatie de, si … ma rog, va las pe voi sa vedeti ce vrea sa zica Tutu. Si bineinteles luati gazduire de la litehost.

Momentan cam atat, fiind inca prins in cateva proiecte. Tineti aproape!

Foarte interesant ce se întamplă aici:

Si răspunsul :

Poate dacă vorbea mai clar …

Un articol care dezbracă adevărul și pune punctul pe … ce vreți voi. Articolul scris de Natalie Ester pe Facebook, eu îl privesc în două capitole: Primul foarte adevărat, în care descrie foarte bine ‘natura’ românului (aceea de plagiator premiat si curvă proastă), al doilea, începând cu ‘Totul despre sex’, care vorbește despre ce aveam noi peste tot: în gură, în mână, în mame, în cur, și bineînțeles în urechile fiecăruia. Enjoy the reading:

Generaţia mea n-a facut altceva decât sa copieze (orice de oriunde). Eu am prins in şcoala chiar momentul în care Ceauşescu a fost dat jos de pe pereţi si înlocuit cu Pamela Anderson. Diferenţa dintre cei doi e atat de mare, încât nu e de mirare că suferim la ora actuală de tulburari comportamentale. Eram în formare, iar “libertatea” din ‘89 ne-a cam luat prin surprindere. Sătui de doctrina comunistă inventată de ruşi, am fugit ca proştii spre democraţia pentru care se bat americanii (si urangutanii) cu pumnii în piept. E ceva putred în Danemarca??? Atunci ce dracu’ să mai zicem de România?

Neamului nostru parca nu i-ar fi dat să se bucure şi el ca e “român”! Ultimul mare român s-a născut acum mai bine de 500 de ani. O dovedesc sondajele care l-au aşezat pe Ştefan Cel Mare in fruntea clasamentului. Prin urmare, cei ce i-au urmat moldoveanului, sunt din ce in ce mai mici. Eu asta am dedus din jocul propus de TVR cu ceva timp in urma. Nu m-ar mira sa am şi dreptate. Daca ne uităm puţin in jurul nostru, e plin de români mici. Foarte mici. Abia se mai văd. Mă indoiesc că se află printre noi cel cu care se vor mândri urmaşii urmaşilor noştri peste vreo 500 de ani.

Prin urmare, suntem pe măsură de originali pe cât suntem de mari. În orice am face, nu ştim pe cine să copiem mai întai.
Bucureştiul în care m-am născut se vrea dintotdeauna un “mic Paris”, bunică-mea a mâncat toată viaţa cu “furculisioane” (că furculiţele îi alunecau pe gât), apoi maică-mea, după ce l-a visat toată tinereţea pe Alain Delon, s-a lămurit cum e cu francezii şi a bătut la mine ca la fasole ca să-nvăţ engleza şi să plec unde-oi vedea cu ochii.
Dar eu… Am rămas s-o văd pe Oana Zăvoranu cum se transformă în Angelina Jolie, am rămas să mă minunez cum iese curcubeul când vine Bush, am rămas în urma. În urma viselor maică-mii.
În condiţiile în care lumea a decis să nu mai fie ea insăşi, eu mi-am propus asta seara să fiu o Sarah Jessica Parker Mioritică. O sa discut despre sex si o să mă semnez Săraca Jessica – Parcă.
Săracă… sunt. Parcă… sunt. Cu Jessica nu prea am eu nici în clin, nici în mânecă.. cel mult – avem amandoua fata de cal.

“Totul este sex”

Nu e un secret pentru nimeni locul pe care îl ocupă “sexul” în viaţa noastră, a românilor. Nu mă refer acum neapărat la cel pe care îl facem, cât la cel pe care îl intâlnim frecvent în aserţiunile care ne intră în urechi sau care ne ies pe gură.

Sinonimul plin de feminitate al cuvantului “penis”, însoţit de verbe, pronume si adverbe, a devenit astăzi formulă de salut, parte introductivă, cuprins si încheiere pentru orice idee şi pentru orice tip de “utilizator” (indiferent de gen sau de speţă). Anagrama lui Paul este dealtfel folosită ca o interjecţie cu multiple conotaţii – capabile să exprime orice tip de stare emoţională (de la extaz, la isterie). Si, nu în ultimul rând, “organul” e pus în versuri şi foloseşte ca sonerie de telefon…

Incerc sa înţeleg de ce precedata fiind de: conjuncţia imperativă “să”, dativul “imi” si prezentul “bag”, biata ‘pula’ -fie-mi scuzat- a devenit refrenul limbii romane? Sa nu-mi zica nimeni ca nu-o foloseste ca nu tine vrajeala cu mine. Am auzit-o in spitale – rostita de medici, in tribunale -rostita de avocati, la opera, la teatru, in cancelarii, in universitati, in ambasade, in parlament, la mine in sufragerie..peste tot.

Ce-avem cu ea? Ce-are atat de special?
Am urmarit cateva numere de asa zisa “Stand Up Comedy” -made in Romania. La fiecare 4 cuvinte, hop si pula. Unii spectatori rad. De ce? Altii pleaca fruntea. De ce? Altii pretind ca n-au auzit.Incearca sa uite.
Eu.. tac. Ii privesc in ochi dar din pacate ei nu fac acelasi lucru. Le-as da de inteles ca nu era cazul, ca in momentul cu pricina ‘pula’ nu avea ce cauta in gura lui, respectiv in urechea mea.

Citesc teatru contemporan. Cata ‘pula’ e acolo nu gasesc nici in Rahova daca ma duc. De ce? Vreau sa stiu de ce. Trebuie sa existe un motiv serios la mijloc. Il caut si nu reusesc sa gasesc raspunsul. Automatismele astea verbale denota prostie. Si ma deranjeaza. Mai ales cand stiu ca eu insami cad in capcana asta a pulii in momentul in care raman fara cuvinte. E oribil. Si ma bucur ca am ridicat problema. Faptul ca stiu sa ma port in societate si ca imi pot infrana pornirile vulgare sunt calitati dobandite cumva.. probabil prin educatie…auto-control, etc dar atunci cand sunt in largul meu, cu oamenii care ma cunosc bine si fata de care nu am nicio retinere..pula se strecoara frecvent in dialogurile noastre. Inconstient. Ei bine, asta seara am constientizat-o si pe cuvantul meu ca-mi vine sa vomit. N-am abuzat niciodata de cuvantul cu pricina, destul ca trebuie sa-l aud dar… chiar nu-mi trebuie. Este un cuvant inutil care demult nu mai inseamna nimic.

Nu-mi vine sa cred ca am scris atat ca sa desfiintez ‘pula’ dar acum ca am facut-o n-am niciun regret. Dimpotriva.
Saraca Jessica Parca.

Mai citește o dată prima parte a articolului.

Începând cu acest articol scriem românește. Are nițică legatura cu articolul ce va urma.

Acum cateva zile, Ana a terminat o carte intitulata ‘Prima zi’. Innebunita dupa misterioasa carte, mi-a povestit ideea principala. Nu stau acum sa va povestesc ce si cum, ideea e cam asa: autorul sustine ideea cum ca toti copiii se nasc cu cunostinte despre cum a fost facuta lumea, cu raspunsuri la toate intrebarile mai exact. La nastere un ‘mesager’ trece pe la patul copilului, punandu-i mana pe buze, iar in acest fel stergadu-i orice fel de amintire sau constientizare. Un sambure de adevar pe aici este sigur .

Acum sa revin, ‘surfand’ eu pe net am dat peste urmatorul articol (click pe imagine pentru a putea citi ce scrie acolo):

Noi, robotii.

Sunt unele pierderi care nu le intelegem. Nu stim de ce au meritat soarta asta. Nu putem decat sa le plangem si sa ne fie dor de ochii aceia plini de viata. Stiu, unii vor zice ca sunt doar niste caini. Nu e vorba despre asta. Ideea e ca am uitat natura si legaturile dintre noi, noi toti, astia de ne numim oameni, aia de-i catalogam animale, copacii, firul de iarba. Ei bine noi astia de suntem ‘oameni’, suntem de fapt niste paraziti infecti care nu a fac altceva decat rau in jur si mai presus de toate ne place sa controlam si sa fim mici dumnezei.

Ei uite asta te invata un ‘animal’, un suflet care stie sa te iubeasca chiar si atunci cand ii dai o palma, care stie cand ti-e rau, stie cand nu esti in apele tale, stie mai bine ca oricine ce e cu tine si ce se intampla in jurul tau. Dar esti prea ocupat sa alergi la munca, sa platesti ratele si sa te uiti la cel mai tare film aparut la ecranul ala hd, de-l platesti inca 5 ani. Prea ocupat sa vezi ca de fapt cel mai mult ai de invatat de la ‘necuvantatoare’, care inca nu s-au desprins de adevar si normal.

Milka a fost aici, printre noi, a lasat o mostenire care acum e mai pretioasa ca oricand, pe Bong. Nu stiu detalii despre micul sufletel care nu mai e, stiu doar ca a fost speciala…. si a lasat un gol imens in inimile noastre.

Nu vreau sa o mai lungesc, cuvintele sunt in zadar cand vrei sa descrii pe cineva mai deschis si mai bun ca tine…

Milka acum e intr-un loc mai bun.

Pana si acest mesaj e un semn de egoism foarte bine dezvoltat la rasa asta de rahat a noastra.